Cateva poze cu parasutistii… si una din rarele ocazii cand Ana a recunoscut ca m-a inselat si a spus ca ii pare rau… Am toata conversatia, nu doar cele doua print screenuri. Ana, nu te-ai gandit nici o clipa ca nu o sa ramana lucrurile asa… Si inca nu ai vazut nimic. In fiecare zi, o sa mai pun cate putin. Pana reusim sa discutam frumos si decent de returnarea datoriei sau pana se termina procesul. Doar tu ai de pierdut.
Deci nu e suficient ca s-a vandut unui arab, pentru droguri, un amarat de iPhone 4s, un drive test cu un Ferrari si o excursie in Dubai, Ana, acum insarcinata cu un francez taietor de lemne care traieste in China, a cerut ajutor arabului din Ryadh…. Ma rog, ma gandesc ca a aparut iPhone 5s… Timpul sa-si schimbe 4s-ul a sosit…
Hello Farook!
Asa a repetat intruna Ana: “nu iert niciodata!” Continuand sa dea vina pe niste greseli minore care l-am facut si care le voi povesti in detaliu aici. Dar ea nu iarta! Am rugat-o in permanenta sa nu ridice prima piatra, cand intotdeauna stie ca ea a gresit prima si mult mai grav. Mi-a replicat: “treaba ta daca poti ierta, eu nu pot!”
De fapt ce facea ea… Stia ca doar se foloseste de mine si nu ii pasa si isi pregatea clipa cand va fi sigura ca a gasit urmatoarea victima… Si a gasit-o: cel cu care e acum insarcinata.
Desi spunea acum nici un an: “nu sunt pregatita sa am o familie, sa ma asez la casa mea! Vreau sa calatoresc!”
Eh, Ana, calatorie usoara in tara cosmarurilor care de-abia incep cu sarcina ta si noua ta viata. Nimeni nu te putea pedepsi mai rau decat ai facut-o singura!
Candva in 2011, bunica din partea mamei, s-a imbolnavit. Avea o varsta destul de inaintata si locuia singura in Ocolis. Numai eu stiu de cate ori m-a rugat Ana sa ma duc acolo sa o ajutam cu una sau cu alta.
La un moment dat, din pacate, coloana ei vertebrala parea sa cedeze si s-a incovoiat greu de spate si nu ii mai era deloc usor sa mearga.
Am dus-o la spital, rugand un prieten de-al meu de acolo sa ne ajute cu ce e omeneste posibil.
Parea sa fi avut metastaze localizate pe coloana, cu ceva antecedente medicale la oncologie. Am fost trup si suflet langa Ana, zile intregi la spital. Zile intregi discutand cu medicii, sau cum spunea Ana: “vorbeste tu iubi cu ei, ca te pricepi mai bine!”
Nu a mai plecat inapoi acasa la Ocolis, a ramas la mama Anei, intr-un bloc la etajul 10, plin de igrasie. Prizoniera in pat.
Mi-e rau sa ma gandesc de cate ori m-a rugat Ana sa mergem cu mama ei, inapoi la Ocolis, sa ii strangem lucrurile de acolo sau sa ducem gainile de acolo la cealalta bunica. Sau cati bani am cheltuit doar pe benzina pentru drumurile astea, care pana la urma nu ma priveau, dar Ana stia sa ceara ajutorul fara sa dea nimic in schimb, doar astepta.
Simtindu-se rau, intruna din seri, Ana m-a chemat la mama ei. Un picior al bunicii parea rupt, doar de la stat in pat. Era clar ca e ceva destul de grav. Le-am recomandat sa cheme salvarea. Am carat bunica pe scari cu brancardierul de la etajul 10, ca targa nu incapea nici pe scari, asa ca un scaun cu rotile.
Apoi am stat la spital pana a fost gata cu camera de garda. Am vorbit cu medicii, am facut tot ce ar fi facut un fiu pentru mama lui, nicidecum cineva pentru bunica unei femei care insela zilnic. Dar eram dispus sa iert si sa incerc, cand Ana doar se folosea de mine, fara scrupule.
Dupa cateva zile, era clar ca doar o operatie este solutia, o necroza pe capul femural, probabil din cauza cancerului a dus la o fractura a piciorului stang, care necesita o proteza extrem de scumpa.
Proteza ar fi fost ok, problema era ca la asa varsta si cu asa cancer, daca merita incercat cand rezultatul ar fi fost aproape sigur ca nu va putea merge oricum din nou pe propriile picioare. Oricum eu nu am decis in privinta asta, mi-am spus doar parerea.
Cert este ca bunica s-a externat ne-operata peste doua zile si a ramas sa o duc eu acasa. Nu vreau sa va spun ce a insemnat asta pentru mine si cum mi-a ramas sufletul carand-o pe scari inapoi acasa si pe brate din carcucior in masina si apoi in pat.
Nu cred ca cineva isi poate inchipui asa ceva pana nu trece prin asta. Si eu o faceam pentru Ana, in timp ce ea fara scrupule continua orice incepuse cu altii… Ce fel de om se poarta asa?
Apoi dupa una sau doua zile, a dorit din nou la spital. Am dus-o din nou, dar nu a mai putut fi internata, deoarece ceruse externarea cateva zile mai devreme, dar eu tot am carat-o la dus si la intors.
Tatal Anei, a vrut sa cumpere un pat medical, pentru suferinzi. M-a chemat sa ma duc sa il ajut. Am mers undeva la un depozit, unde am gasit ceva, dar era destul de scump si nu si-a permis sa-l cumpere. Eu? Am inceput sa intreb in stanga si in dreapta de asa ceva si culmea am gasit un prieten bun care avea unul, din nefericire mama lui il folosise pana recent dar acum nu mai avea nevoie de pat.
Tatal Anei, nu a mai dorit sa ma ajute. A spus ca imi da masina sa ma descurc singur. Am luat masina, m-am dus am incarcat patul si apoi m-am dus sa il duc la mama Anei acasa. Acolo am carat acel pat de 200 de kg pe scari pana sus acasa, ajutat fiind doar de un vecin al Anei. L-am aranjat, l-am pus si am mutat pe brate si bunica in pat. I-am invatat sa foloseasca comezile electrice.
Am facut orice am putut.
Dupa cateva saptamani sau luni, Ana a primit un telefon… Bunica murise. Trei zile am fost alaturi de Ana, tatal ei si mama ei, pentru a rezolva toate cele de trebuinta inmormantarii. Am fost acolo, clipa de clipa.
Si tot nu a contat. Nu mai departe de cateva saptamani, Ana pleca din nou spre aventurile ei, fara sa ii pese de ce lasa in urma. Era inceputul lui 2012…
Si doar eu stiu cat suflet am lasat in toata povestea asta, Ana cu buna stiinta folosindu-se de toate resursele care le aveam, de la bani la ajutor fizic si spiritual. Fara sa ii pese.
Mi-a spus: “Nu te-a pus nimeni sa ma ajuti, tu ai vrut-o!”
Cand au inceput problemele cu Ana si a realizat ca e dependenta de mine, mi-a spus: “nu vreau sa fiu dependenta de nimeni, niciodata”. Fair enough, o idee chiar buna.
Pentru asta am rezolvat sa aiba un job bine platit in Bucuresti care i-ar fi adus independenta financiara. Bine, la momentul ala credeam ca stie ce inseamna notiunea de recunostinta si ca “vom face sa fie bine” are valoare, nu e spus doar ca sa-mi adoarma simturile.
Cum e acum sa fii complet dependenta de un francez, intr-o tara straina si fara nimic? Fara prieteni si fara apropiati? Dependenta financiara si emotionala. Practic un sclav expat intr-o tara straina. La primele probleme va realiza ca e prizoniera, ca nu are cum scapa. Si atunci nu ii va fi la fel de usor sa insele si sa caute alta victima, pentru ca toti s-au indepartat deja de ea si nu mai exista in viata lor.
Dar da, probabil prostia si deciziile proaste la asta duc daca esti frumoasa si te crezi printesa printeselor, la dependenta. Si atatea specimene de genul asta vedem la televizor in fiecare zi… Femei care ajung sa se vanda pentru un pumn de dolari, renuntand la ce au mai de pret pe lumea asta. La oamenii care le-au fost aproape si la bine si la rau si care au dovedit ca sunt langa tine nu pentru ca esti frumoasa.
Dar se pare ca prostia da dependenta. Tragicomic as putea spune.
Mi-aduc aminte cum ne-am cunoscut… In martie 2007 in Germania… Dar abia acum realizez ca am acoperit-o cu cadouri a caror valoare cu siguranta puteau acoperi lejer serviciile unei prostituate care nu mi-ar fi facut nici un rau in urmatorii ani si in plus nu mai aveam de cheltuit nimic in plus, unde mai pui ca probabil placerea ar fi fost mult mai mare. Nu stiu dar promit sa va spun daca apelez la una de meserie vreodata. Nu ca Ana ar fi amatoare, dimpotriva.
“Marea, unica si singura iubire”, astea au fost cuvintele Anei candva in 2011 cand isi cerea iertare pentru ca m-a inselat. Sa trec peste, ca iubirea nu are limite, ca bucuriile nu au sens daca nu le poti imparti cu persoana pe care o iubesti. Impresionant as spune, pe mine m-a impresionat si totodata pacalit.
Nu a durat mult si a facut-o din nou.
Ana intotdeauna se lauda (se batea arogant cu pumnii in piept) ca vrea sa fie mireasa, ca vrea o relatie nepatata. Ma intreb oare, cum merge asta acum cand e insarcinata, fara a fi casatorita, departe de casa…
Sau oare sa vina in decembrie acasa sa faca nunta super grabita, poate inca nu se vede burta… Cum o sa il cheme pe copil? Painvin? Zupcec? Shanghai? Dollars? Insurance? Eu votez: Vivelafrance.
O sa fie mireasa gravida? Aia da imagine! Sunt convins ca asta-si imagina. Sau o sa lase casatoria dupa botez?
Gold Digger! Ce nu face o femeie pentru un pumn de dolari! Ce nu spune o femeie pentru un pumn de dolari!
Un copil?!? Sa vina!
Stiam ca tiganii isi vand copii, dar uite ca e posibil ca sa iti vinzi copilul nenascut inca pentru speranta ca vei fi cetatean francez.
Cetatean chinez, francez sau fara nationalitate? Ce va fi Ana? Ca tu tot aia vei fi, ce-ai fost si pana acum. Nu te va schimba un copil, mai mult decat a facut-o deja. Dac-ai facut-o si pe asta, chiar nu ai scrupule. Orice pentru un pumn de dolari.
De fapt nu e un copil, e un sacrificiu patriotic pentru franta.
Vive la france! Orice, doar sa scapam de rahatul lasat acasa!
Bravo Ana, nu continui sa ma uimesti in naivitatea ta. Ai dezvoltarea emotionala a unui copil de 11-12 ani.
Suma datorata este de 3.780,00 Euro, pentru care am hartii doveditoare cu titlul de imprumut.
La asta se vor mai adauga suma de aproximativ 2.500,00 Euro pentru care inca astept hartiile doveditoare care sa le depun la dosar. La asta se mai adauga 2.000,00 Euro pentru care va trebui sa citez martori pentru recuperarea banilor.
 | ifx on Eu te-am inselat, tu m-ai inse… |
 | vuv on Eu te-am inselat, tu m-ai inse… |
| ifx on Ana, de ce nu imi raspunz… |
| ifx on Eu te-am inselat, tu m-ai inse… |
| ifx on Eu te-am inselat, tu m-ai inse… |
| vuv on Eu te-am inselat, tu m-ai inse… |
| ifx on Ana, de ce nu imi raspunz… |
 | vuv si alexxx, magne… on Eu te-am inselat, tu m-ai inse… |
| ifx on Eu te-am inselat, tu m-ai inse… |
| ifx on Ana si arabul |
| procuroru' on Ana, de ce nu imi raspunz… |
| vuv on Eu te-am inselat, tu m-ai inse… |
| vuv on Ana nu iarta niciodata! |
| Alexxx on Ana si arabul |
| ifx on Ana si arabul |
Ana Zupcec, sunt o printesa, pot face orice, oricui 